WORKSHOP:

SMART EMOTIONS®

cu Daniel Bichis

Program complet de optimizare a Inteligentei Emotionale

10-14 iulie 2013



CURS

PRACTITIONER NLP

cu Daniel Bichis


27-29 septembrie 2013
Modulul I



Calendar
Coaching 2012
Calendar Coaching 2012



Abonati-va aici la
Newsletter-ul
Inteligenta Emotionala si NLP





Cautati in site:

Studiu de caz: Am loc in viata mea?



Deprecated: preg_replace(): The /e modifier is deprecated, use preg_replace_callback instead in /home/competentro/inteligenta-emotionala.ro/wp-includes/formatting.php on line 74

Studiu de caz Coaching NLPAdesea, prea dornici sa performam in toate domeniile, uitam de cea mai importanta persoana din viata noastra: noi insine. Temporar, nevoi sau aspiratii ale noastre pot fi puse intre paranteze, pentru a ne permite sa ne concentram asupra altor obiective pe care le consideram mai importante la un moment dat. Dupa un timp, insa, ele incep sa-si ceara dreptul de a fi constientizate si satisfacute - uneori prin reactii corporale si autosabotari. Acest lucru l-a aflat si Valerian, clientul care si-a reorganizat prioritatile cu ajutorul Life Coachingului NLP. Ca la toate studiile de caz, numele sunt schimbate pentru a asigura confidentialitatea.

La cei 42 de ani ai sai, Valentin este un top-manager de mare succes, in cadrul unei companii multinationale. Are in subordine directa o echipa ce ar putea oricand sa preia supravegherea si implementarea proiectelor pe care el le initiaza in tari de pe 4 continente, dar prefera sa se ocupe personal de fiecare detaliu, pentru a asigura calitatea exceptionala a produselor si serviciilor vandute.

Inca inainte de a-l cunoaste mi-am dat seama de ritmul si stilul sau de viata: am amanat de 2 ori intalnirea noastra, deoarece mereu aparea cate o problema urgenta si trebuia sa plece din tara ca sa o rezolve. Chiar am glumit propunandu-i sa tinem sesiunea in salonul de business de la Otopeni.

O poveste care iti taie rasuflarea

Aparent, nimic nu este in neregula in viata sa: serviciul perfect, plin de provocari si satisfactii, la conducerea echipei perfecte. Iar acasa o sotie aproape perfecta (daca nu l-ar tot acuza ca s-a insurat cu compania…) si doi copii superbi, pentru care merita sa muncesti oricat de mult ca sa le oferi tot ce-si doresc (ei sau tu?).

Si totusi, exista o imperfectiune: de cateva luni au aparut si se intensifica momente de deruta, de panica, de dezorganizare si dificultate in a-si stabili prioritatile. A trecut peste ele mai intai cu cate o cafea tare, apoi cu o cutie de energizante, dar cand au aparut probleme de respiratie, si-a dat seama ca trebuie sa faca ceva. Primul demers a fost sa consulte medicul si sa-si faca analizele si alte investigatii. Rezultatul: nimic organic, „doar” stres de suprasolicitare. „Trece cu magneziu” a zis doctorul.

Numai ca nu a trecut! Asa ca, la indemnul sotiei, m-a contactat pentru o sesiune de Lifestyle Coaching.

Roata Vietii din minte

In timp ce-mi povestea despre modul in care se desfasoara o zi din viata sa, Valentin arata mereu in aceeasi directie oridecateori mentiona cate un domeniu al acesteia. Viata profesionala era in dreapta-fata, cea familiala in stanga-spate, preocuparea legata de boala grava a tatalui in stanga-fata, iar grija pentru sustinerea materiala a familiei sale extinse in dreapta-spate. Fiecare dintre aceste segmente de cerc erau pline de elemente pe care Valentin, avand preferinta kinestezica, le muta, plasa, reorganiza miscandu-le de parca ar fi fost niste cuburi.

De aceea, a fost foarte usor sa-l ajut sa constientizeze prezenta a patru baloti, plasati de jur imprejurul sau, a caror presiune a simtit-o la nivel fizic. Faptul ca fiecare dintre domeniile principale ale vietii sale contine in prezent mai degraba provocari ce ajung sa-i depaseasca posibilitatile de a le rezolva sau depasi a activat senzatia de sufocare pe care o traise in ultimele luni. Instinctiv, Valentin a inceput sa impinga „balotii”, astfel incat sa-si faca loc sa rasufle in voie.

Si doar dupa ce a tras de cateva ori aer in piept a rasuflat usurat:

- Parca incep sa-mi revin!

- Sau incepi sa revii in propria viata?, l-am intrebat.

Cu toata inteligenta sa sclipitoare, a avut nevoie de aproape un minut ca sa gaseasca un raspuns. A privit uimit in jur si a spus:

- Chiar, unde este locul meu in propria viata?

- Chiar, unde…?, l-am provocat, privind cercetator de jur imprejur, fara a parea sa-l gasesc in cele impartasite pana atunci.

A oftat adanc si si-a lasat privirile in jos.

Pretul unui bilet pe scena propriei vieti

- Crezi ca-ti poti permite un bilet VIP pe scena propriei vieti?

A crezut ca glumesc dar, vazand cat eram de serios, a palit si si-a dus mana spre portofel:

- Am carduri platinum fara limita de…

- Astfel de carduri nu sunt valabile in relatia cu tine insuti… Aici se plateste cu iluzii si false perceptii despre propria persoana si relatiile cu ceilalti!

- Dar eu nu am asa ceva!, s-a revoltat Valentin.

- Hai sa cautam impreuna si, daca nu gasim poate imprumutam de la altii!

Asa ca l-am invitat sa patrunda in balotul activitatii profesionale. Reactia corporala a fost imediata: a reaparut sufocarea, urmata de miscarile instinctive de indepartare a elementelor care „ii luau aerul”. Si Valentin a inteles cum se aglomerase singur, refuzand sa delege si dorind sa controleze totul. Iar iluzia ce statea la baza acestei tendinte era nevoia de a parea „Profesorul Stie-Tot si Poate-Tot”.

Am intins mana, ca pentru a incasa ceva:

- Platesti cu aceasta iluzie dreptul de a avea mai mult timp si spatiu in viata ta profesionala?

- Platesc!, mi-a raspuns vizibil usurat dupa ce mi-a dat ceea ce pentru el simboliza acel rol.

Si imediat dupa aceea a constatat ca spunand „Nu” acelor solicitari care fie nu au legatura cu el, fie contin elemente ce pot fi rezolvate de echipa din jurul sau, are capacitatea de a-si rezolva toate sarcinile inainte de ora 17, astfel incat sa poata pleca la timp acasa.

Pretul libertatii de a fi el insusi

Urmatorul balot a fost cel al familiei extinse. Aici lucrurile au mers ceva mai greu, fiindca erau prezente extrem de multe asteptari si reguli venite din copilarie si adolescenta, cu mare incarcatura emotionala. Si cand am inceput sa le trecem prin proba realitatii, si-a ivit brusc capul balaurul Egoismului:

- Dar nu pot fi atat de egoist incat sa-i las de izbeliste… Ei depind de mine, se bazeaza pe mine!, a strigat Valentin.

Era atitudinea tipica a Salvatorului din triunghiul dramatic al lui Karpman, persecutat de falsele Victime pe baza unei sensibilitati: dorinta de a fi pe placul celorlalti, de a le obtine aprecierea prin amabilitate si sprijin nelimitat. Asa ca l-am provocat sa faca proba realitatii, pentru a-si putea asuma impunerea de limite in aceste relatii:

- Sa ne imaginam ca lucrurile ar evolua in directia inrautatirii starii tale fizice, astfel incat n-ai mai putea sa-i ajuti, fara ca cineva sa-ti poata reprosa egoism sau rea-vointa. Ce s-ar intampla cu ceilalalti?

Rar mi-a fost dat sa vad o figura mai luminoasa si sa aud o voce mai sigura pe sine ca atunci cand Valentin a exclamat:

- S-ar descurca fara probleme! De fapt ei nici macar nu depind de mine - doar eu mi-am facut prea multe griji pentru ei… Deci de aceea ma refuzau din cand in cand…

Asa ca am gasit al doilea pret pentru dreptul de a-si recastiga locul pe scena propriei vieti:

- Inseamna ca ai un credit nelimitat exprimat in iluzii de Salvator! Esti dispus sa lichidezi acest cont, pentru a mai plati o parte din bilet?

Spatele lui Valentin s-a indreptat, ochii i s-au luminat si a rasuflat din nou usurat cand a impins spre mine simbolul rolului de Salvator.

Pretul sanatatii si vitalitatii

Imediat dupa aceea, Valentin a trecut in segmentul ocupat de grijile si preocuparea pentru tatal sau, a carui stare de sanatate era foarte precara. Numai ca ajungand acolo, a descoperit ca tatal deja se reintegrase in segmentul anterior, reluandu-si locul printre ceilalti membrii ai familiei extinse. Lasase, in schimb, ideea de sanatate subrezita, cu toate accesoriile sale: analize, investigatii medicale, consultatii, doctorii.

- Adevarul este ca fiecare boala pe care i-o gaseau doctorii tatalui meu, aveam impresia ca o am si eu…, mi-a impartasit Valentin, ingandurat. Am facut toate analizele pe care le-a facut el, am facut chiar mai multe investigatii din acestea moderne decat el, fiindca eram convins ca era ceva in neregula cu corpul meu. Dar degeaba: toti doctorii mi-au confirmat ca sunt perfect sanatos.

- Dar altceva decat igiena si toate aceste consultatii si investigatii, ce ai facut pentru tine in ultima saptamana?

Valentin m-a privit uimit:

- Ce-as fi putut face?

- Ceva care sa-ti faca cu adevarat placere, ceva pentru tine si sufletul tau!

De data aceasta momentul de „Aha!” a venit mult mai rapid:

- Adica sa fiu eu cu mine, sa fac ce-mi place si sa nu ma mai gandesc la ceilalti?

- Exact!

- Inseamna ca eu mi-am alocat timp pentru mine doar atunci cand mi-am inchipuit ca sunt bolnav?

- Daca este sa ne luam dupa medicii romani, germani, elvetieni si americani pe care i-ai consultat, asa ai procedat! Drept pentru care stii deja care este pretul pe care il ai de platit aici!

De pe la jumatatea frazei mele, Valentin incepuse deja sa dea la o parte reprezentarile consultatiilor, analizelor, investigatiilor si grijilor privind sanatatea sa, spunand:

- Platesc dreptul de a avea un loc in viata mea cu iluzia ca asa ceva nu mi-ar fi permis decat daca sunt bolnav.

Invata repede - de aceea ajunsese atat de sus pe scara ierarhica. Iar eu eram incantat, deoarece urma sa plece din sesiunea de coaching nu doar cu problema rezolvata, ci si adoptand o noua strategie de raportare la realitate. Iar la sfarsit, se rotea cu bratele deschise, inspirand cu nesat:

- Aici aerul este mai pur, mai curat, ma simt cu mult mai liber!

Si si-a creat un calendar pe urmatoarele 3 luni al activitatilor adresate propriei persoane si nevoilor sale.

Premiul de-acasa

Mai ramasese un singur segment al Rotii vietii: familia restransa. Aduceam aici mai mult timp, mai multa vitalitate, mai multa atentie posibil de adresat copiilor si sotiei. Asa ca am trecut direct la o proba a realitatii:

- Care este cel mai neplacut element de aici?

- Cum ma tacane la cap atunci cand trebuie sa merg la firma in weekend pentru ceva urgent sau nerezolvat in timpul saptamanii.

- Atunci, hai sa ne imaginam ca luni, marti, miercuri, joi si vineri folosesti tot timpul eliberat de reorganizarea rolului de la serviciu si a relatiei cu familia extinsa pentru a fi cu Amelia si copiii. Ce faci?

Incantat, Valentin mi-a povestit cum, in sfarsit, poate sa isi vada copiii pictand, dansand si calarind. Cum aranjeaza cina romantica pe care i-o promisese de multa vreme Ameliei. Cum planteaza impreuna florile pe pajistea din fata casei.

- Ei, dar vine sambata. Este ora 11 si suna telefonul, ca sa te cheme pentru ceva urgent…

- Nu suna, fiindca l-am inchis.

Dar privirea il tradeaza: nu crede nici el in asta. Clatin in tacere din cap, cu o figura neincrezatoare.

- Sau, daca suna, insemana ca este noul telefon cu cartela pe care il cumpar chiar astazi si al carui numar nu-l dau decat celor doi adjuncti ai mei.

- Ei, iata ca suna unul dintre ei si te cheama urgent la serviciu. Ce reactie are Amelia? Te tacane la cap?

- Da, ceva mai putin vehement, dar tot o face.

Am discutat atunci despre intentiile protectoare ale Ameliei si despre diferenta dintre intentie si modul de exprimare.

- Adica sa-i spun ca apreciez grija pe care o are fata de mine, iar apoi sa o rog sa gaseasca o alta tonalitate a vocii si alte cuvinte?

Am clatinat aprobator din cap. Asta l-a facut sa paleasca usor, asa ca l-am intrebat:

- Ce crezi ca s-ar schimba in relatia voastra daca ai face asta?

- As fi… eu insumi…, a spus incet, privind in jos, de parca s-ar fi rusinat.

- In loc sa fii…, l-am indemnat sa continue.

A tacut o vreme, privind in continuare in jos. Cand a ridicat privirea, expresia fetei i se schimbase. Era matur, destins, plin de incredere in sine si in viata sa:

- OK, inchid si contul acesta al iluziei ca Amelia si-ar dori sa fiu asa cum spune ea, pentru ca sa fiu eu insumi.

Apoi si-a indreptat privirea in zona in care plasase viata profesionala:

- Si asta se extinde si la serviciu.

Dupa cateva clipe, privirea i s-a indreptat spre zona in care se aflau familiile sotiei si cea proprie:

- Ba chiar si spre cei din familie.

Castigase premiul cel mare: dreptul de a-si trai, in mod autentic, propria viata, in locul iluziei ca ar fi doar un actor al dramei ce poarta numele sau.

Efecte pentru o viata intreaga

N-am mai facut decat o integrare in gesturi, simboluri si cuvinte a celor petrecute de-a lungul sesiunii. A recapitulat cele patru preturi platite:

  • renuntarea la rolul de „Profesorul Stie-Tot si Poate-Tot”,
  • eliberarea de povara iluziilor de Salvator cu capacitati nelimitate de a-i sprijini pe ceilalti,
  • permisiunea de a-si acorda timp pentru propriile nevoi si pasiuni, chiar si cand este bine-sanatos,
  • capacitatea de a fi el insusi in fiecare moment al vietii sale.

Si, cu puterea Life Coachingului NLP, intr-o singura sesiune a reusit sa-si reorganizeze prioritatile si sa-si schimbe comportamentul in toate domeniile importante ale viatii sale.

Daniel Bichis

Master Coach, Trainer NLP

Scrieti un comentariu